Ceva stenograme despre... nimic, din secretariatul Primăriei Snagov, cu domn primar la serviciu...

http://vocaroo.com/i/s1x7faNpqt2g

PREDAN MARIA-MIRELA: De scris nu scriu nimic.
TOMA NICHITA: Vream să-ţi zic ceva...
ANDREI NELU: Mâine avem acţiune cu câinii.
PREDAN MARIA-MIRELA: Cu câinii?
(Se aude Nichita Toma vorbind pe fundal)
PREDAN MARIA-MIRELA: Păi, ia să vin şi eu. La ce oră începe?
ANDREI NELU (către Nichita Toma): La ce oră începe?
TOMA NICHITA (neinteligibil)
ANDREI NELU (neinteligibil)
PREDAN MARIA-MIRELA: Nu se întâmplă nimica, le fac şi eu trei poze şi asta e...
TOMA NICHITA: Dar Neluţu... (neinteligibil)
STANCIU LUCREŢIA: (neinteligibil) că are un pic de treabă...


PREDAN MARIA-MIRELA: (neinteligibil) cu probele...
STANCIU LUCREŢIA: Le ai?
PREDAN MARIA-MIRELA: De avut le am sigur, dar ce e în caluclatorul ăla numai eu ştiu ce... Eu de ce-am zis să fac ordine în calculator? Le iau şi eu frumos şi le pun: în luna ianuarie, asta a fost, pe zile, aşa, pe săptămâni, pe luni... Alea de anul trecut sunt laolaltă cu astea. Ce mai contează? Că aşa toate au o denumire: HP nu ştiu ce sau 1234, care e unu, care e altul?
STANCIU LUCREŢIA (neinteligibil)
PREDAN MARIA-MIRELA: Păi, da?
STANCIU LUCREŢIA: Ai de căutat.
PREDAN MARIA-MIRELA: Păi, am de căutat, eu ce zic? Ei, dar nu-i problemă. Dacă sunt...
STANCIU LUCREŢIA: Le găsim... Cu ocazia asta fac şi ordine în calculator pentru că le mut. Dumnezeule! Ce-i asta? E document - proces. Scriu pe el "document - proces" din data de cutare. Să nu mai stau.


PREDAN MARIA-MIRELA: Consiliul Local ce mai face?
STANCIU LUCREŢIA: Uite (neinteligibil)

(Se aud voci de la distanţă ambientală, se aude şi televizorul pe fundal)
Ţin să fac precizarea că reportofonul, de dimensiuni foarte reduse, desigur, se afla în buzunarul meu de la sacou. Ca să ştiţi cum bătea sunetul. Cred că era în buzunarul stâng după cum se aude. Eu m-am specializat în materie de sunet, în fine, n-are importanţă.


PREDAN MARIA-MIRELA: (neinteligibil) Cine dracului a mai stat? Mai am două documente de acolo de luat şi am terminat o anchetă, ştii? (neinteligibil)
STANCIU LUCREŢIA: Asta e.
PREDAN MARIA-MIRELA (neinteligibil) copie după registrul ăla contabil. Până nu vorbesc cu şeful lor, logic că n-am cum. Oricum n-am apucat să stau, când să stau după ei? Asta e!
(Era vorba despre Prodservice)
PREDAN MARIA-MIRELA: Cu Cătălin Pavel ce e? Adică... a venit şi...
STANCIU LUCREŢIA: (neinteligibil)
PREDAN MARIA-MIRELA: neinteligibil
STANCIU LUCREŢIA: neinteligibil
PREDAN MARIA-MIRELA: A, nu, că l-am şi văzut aici. Ştiu. Îl ştiam aşa, din vedere, dar nu ştiam că el e băiatul lui Pavel Sile.
STANCIU LUCREŢIA: Da, îhî...

Deci se vede clar, era vremea la care nici măcar nu-l cunoşteam pe Cătălin Pavel. O să discut mai mult şi cu probe constând în înregistrări cu dl. Marian Oancea şi despre manevrele de pe la spatele lui şi ale familiei Pavel în general. Iese din birou... Marian Oancea.


OANCEA MARIAN: neinteligibil
STANCIU LUCREŢIA: (neinteligibil) în birou la...
OANCEA MARIAN: Da (neinteligibil)
Intră la baie.


Deci eram acolo, în secretariat, la biroul meu ca de obicei, nu s-a mirat ce e cu mine acolo, n-a zis că am venit de nebună, cum a minţit el despre mine, nu au existat astfel de momente penibile pe parcursul a un an şi jumătate de zile. De fapt, nici nu ştiu cum dracului şi-a imaginat el că o să meargă manevra asta şi că lumea o să şi creadă. Pentru că erau numai probe şi martori peste tot că eu făceam ceva acolo, ceva în deplin acord cu el. Lumea nu ştia ce, credea că adun informaţii pentru scris, ca să-l laud. Nu, oameni buni, înregistrări făceam, în scop de spionaj, iar dl. Marian Oancea cunoştea foarte bine acest lucru, din simplu motiv că el era cel care mă pusese să fac asta, îmi dăduse şi birou în secretariatul Primăriei.

PREDAN MARIA-MIRELA (neinteligibil)
STANCIU LUCREŢIA (neinteligibil)
PREDAN MARIA-MIRELA: Ştiu, dar eu... (neinteligibil)
STANCIU LUCREŢIA: Da, mă, dar trebuie să mănânci ceva aşa, mai, fără pâine...
PREDAN MARIA-MIRELA: Nu pot, asta e problema la mine, nu pot să mănânc fără pâine.
STANCIU LUCREŢIA (neinteligibil)
PREDAN MARIA-MIRELA: Să fac o supă, ceva mai lejer, aşa... altfel


(Intră Nichita Toma în secretariat)

PREDAN MARIA-MIRELA: Nu pot fără dulciuri, iar e o problemă.
TOMA NICHITA (neinteligibil):
PREDAN MARIA-MIRELA: Nu, îi spuneam Lucreţiei că am intrat la cură de slăbire, că sunt prea grasă...
TOMA NICHITA (neinteligibil)
PREDAN MARIA-MIRELA (râde) Păi, doar pentru asta?
TOMA NICHITA: Păi, sigur că da.
PREDAN MARIA-MIRELA: Adică doar pentru vremuri de răceală, că nu mă gândesc la...
TOMA NICHITA: Orice, sunt bune pentru orice.
STANCIU LUCREŢIA: Universale...
PREDAN MARIA-MIRELA: Da.
TOMA NICHITA: Păi, dar cum?
PREDAN MARIA-MIRELA: La dulciuri pot să renunţ, dar fără pâine nu pot să mănânc
TOMA NICHITA: E domn primar aicea?
PREDAN MARIA-MIRELA: E la baie.

(Intră din nou Nelu Andrei)

ANDREI NELU: Unde e domn primar?
STANCIU LUCREŢIA: La baie.
ANDREI NELU: La baieee?


Se aud voci, neinteligibil.


PREDAN MARIA-MIRELA: Camerele sunt dezactivate. Că se vede jos dacă sunt active...


Intră în secretariat Cătălin Pavel. Întreabă de dl. Marian Oancea.

STANCIU LUCREŢIA: Nu e, e dl. Andrei (la el în birou n.n)

Se aud voci.

STANCIU LUCREŢIA: Roteşte de el aşa, un pic într-o parte.
PREDAN MARIA-MIRELA (neinteligibil)
PAVEL COSTIN CĂTĂLIN: Vreun reportaj, ceva?
PREDAN MARIA-MIRELA: Mai multe.
PAVEL COSTIN CĂTĂLIN: Cui?
PREDAN MARIA-MIRELA: Păi, dacă ai zis că oricum nu mă citeşti...
PAVEL COSTIN CĂTĂLIN: Prea lung.
PREDAN MARIA-MIRELA. Prea lung, păi şi atunci? N-am avut Internet aseară, că scriam eu mai mult. Acuma o să am în seara asta.
PAVEL COSTIN CĂTĂLIN: Dar ce s-a întâmplat? Nu l-ai plătit?
PREDAN MARIA-MIRELA: Nu, nu, nu. A fost cădere nu ştiu de ce în toată zona Ghermăneştiului, pe RDS. Asta nu am înţeles nici eu, de ce cădere, că n-a fost furtună, n-a fost nimic. Oricum avea o problemă de reţea. Când şi când pica wireless-ul, trebuia să mă reconectez. Stăteam aşa cu calculatorul pornit, pica wireless-ul.
PAVEL COSTIN CĂTĂLIN (neinteligibil)
PREDAN MARIA-MIRELA: Păi, ce, e RDS? Acuma merge că acuma merge şi la mine, pe la 11 i-au dat drumul şi la mine.

Se aud voci. Toma Nichita se face că mă stropeşte.

PREDAN MARIA-MIRELA: Nu mă stropiţi, că stropiţi biroul.
TOMA NICHITA: Vrei apă?
PREDAN MARIA-MIRELA: Nu vreau apă.
TOMA NICHITA: Cola vrei?
PREDAN MARIA-MIRELA: Nu vreau Cola.
STANCIU LUCREŢIA: E la cura de slăbire, domnu' vice.
TOMA NICHITA: Ei, păi, ce-are Cola cu cura?
PREDAN MARIA-MIRELA: Păi, nu, Cola oricum nu beau că are cofeină, deci oricum nu beau din principiu, iar apă nu beau.


Intru în birou la Nichita Toma. Acum era de îndeplinit de fapt misiunea pe care mi-o încredinţase dl. Marian Oancea, că asta vizasem eu de fapt. Să stau, să-l înregistrez pe dl. Toma şi să-i transmit lui. Veţi vedea ce se aude acolo, dacă nu aţi şi ascultat înregistrarea deja! Ce probează înregistrarea de mai sus? Nimic special, erau doar discuţii aşa, ca să treacă vremea, însă câteva lucruri deosebit de importante le probează de fapt:


1. CĂ MARIAN OANCEA NU SE ARĂTA DELOC IRITAT DE PREZENŢA MEA, CI DIMPOTRIVĂ, ŞTIA DE EA.
2. CĂ EU NU AVUSESEM O RELAŢIE CONFLICTUALĂ CU CĂTĂLIN PAVEL DIN PRINCIPIU, AŞA
3. CĂ ERAM FOARTE FAMILIARĂ CU SECRETARIATUL, ÎNTR-UN BIROU DIN ACESTA STĂTEAM, AŞA CUM DL. MARIAN OANCEA ÎMI SPUSESE SĂ STAU. Veţi auzi imediat!


Mirela Predan
Va urma